Biserica Greco-Catolicã   Cele mai vechi informatii documentare referitoare la comunitatea greco-catolicã dateazã din 1692. Aceastã comunitate religioasã a jucat un rol foarte important în viata românilor din Ardeal. O parte însemnatã a elitei românesti a vremii începând cu  membrii Scolii Ardelene ca Samuil Micu Klein, Gheorghe Sincai, Petru Maior, a fost atrasã de principiile acestei miscãri religioase. Acestia împreunã cu episcopii Ignatie Darabant si Samuil Vulcan redacteazã si înainteazã, în luna martie, împãratului Leopold al II-lea primul memoriu politic al transilvãnenilor: Supplex Libellus Valachorum. Principala directie de actiune a episcopilor greco-catolici a fost accea a educatiei si înãtãmântului. În timpul regimului comunist toate structurile bisericii greco-catolicã a fost declarate inexistente, iar membrii ei au fost persecutati de autoritãtile comuniste. În tot acest timp biserica a functionat în clandestinitate pânã 1989, când odatã cu schimbarea regimului politic si-a putut reintra în drepturi. Viata comunitãtii s-a revitalizat rapid. A fost numit ca episcop Vasile Hossu. Din 1992 a început sã functioneze din nou Seminarul teologic greco-catolic de rang universitar.