Buletin informativ
Scout News,
Mai 1998, nr.
4
Cuprins:
Editorial:
Munca in zadar?
Mi s-a intamplat (nu o data) sa ma simt teribil de prost din cauza faptului
ca oamenii din jurul meu nu au fost interesati de ceea ce mie mi-a luat
mult timp sa creez. Si oricat as vrea eu sa pretind ca nu-mi pasa, la un
moment dat ma intreb daca merita, intr-adevar, sa ma dau de ceasul mortii
pentru a-mi pune in practica o idee, daca nimeni n-o va aprecia. Ori de
cate ori ma intreb lucrul asta, ajung la aceeasi concluzie, dar, spre chiar
stupoarea mea, ajung sa repet situatia care ma va duce in acelasi punct
mort... E ca un cerc vicios din care nu mai pot sa ies.
Pana nu de mult credeam ca sunt singura care pateste asa ceva. Am avut
insa ocazia (mai mult sau mai putin fericita) de-a observa o situatie asemanatoare.
Nu as fi scris aceste randuri daca treaba asta nu s-ar fi intamplat "la
cercetasi", si chiar faptul acesta m-a dezamagit cumplit; atat de mult,
incat am hotarit sa scriu despre nefericita intamplare...
Totul este foarte simplu: s-a organizat o actiune mai mult distractiva
decat serioasa, la care au fost invitati cercetasi din toata tara (in numar
destul de mare). Conditiile de participare au fost, la fel ca si suma de
bani ceruta, simbolice. Perioada a fost scurta. Totusi, au raspuns invitatiei
doar 2% din centrele locale asteptate... Si nu e prima data cand se intampla.
Trebuie sa recunoastem ca, in momentul in care cineva, in mod voluntar,
intreprinde o actiune, nimeni nu are nici un fel de obligatie fata de respectivul(a).
De aceea, trebuie sa fii pregatit pentru orice tip de reactie. Insa intrebarea
care se pune este daca atitudinea celorlalti este adecvata.
Din pacate, eu nu sunt in masura sa va raspund.Totusi, sper sa gasiti voi
raspunsul corect, si nu pe cel subiectiv, interesat.
La urma urmei, in astfel de situatii, rezultatul muncii tale conteaza,
insa, deoarece este apreciat de cei care beneficiaza in mod direct de el,
lipsa lor scade automat gradul de obiectivitate a evaluarii si multumirea
initiatorilor.
Implicarea unora poate sa fie si un cutit cu doua taisuri, desi nu este
cinstit. Poate ca, totusi, se va intoarce roata, mai ales daca intervine
si o forta suplimentara s-o invarta...
Iata ca am gasit din nou o tema de meditatie pentru cei care citesc buletinul
nostru informativ, cu toate ca nu sunt prea multi. Noi am fi dorit ca in
fiecare editorial al Scout News-ului sa dezbatem subiecte mai mult sau
mai putin tabu, sau despre care, in mod normal, nu se discuta. Credem ca
sunt lucruri importante pentru evolutia cercetasiei in Romania, acesta
fiind, in final, scopul nostru comun, nu-i asa ? De aceea ne-am luat inima
in dinti si am abordat aceste teme delicate din punctul nostru de vedere.
Daca vi se pare ca nu este destul de corect sau complet ceea ce spunem
noi, aveti tot dreptul la replica! Scrieti-ne pe adresa:
Lucaciu Ioana, str. M.I. Antonescu nr. 5, ap. 9, 3700 Oradea, jud. Bihor.
Cu
masca si fara masca
Acum, cand scriem acest "articol", suntem pe drumul de intoarcere si nu
ne vine sa credem. De ce? Poate pentru ca ne-am simtit prea bine si a fost
prea frumos...
Am pornit din Oradea cu un tren personal, iar calatoria noastra "sprancenata",
cum ne-a dorit-o Florin, a fost relativ scurta. In gara Arad, surpriza:
ne-au asteptat doi cercetasi din Pecica. Primul nostru gand a fost: Cine
mai vine? Ce credeti? Din nou surpriza! Din 25 de centre locale invitate,
singurele care si-au confirmat participarea la Traditionalul Carnaval Cercetasesc
au fost... Deva si Oradea (in total, 9 participanti)!!!
La ce se gandeste cercetasul cand e invitat undeva si i se asigura masa
si cazarea? Bineinteles, la "potol". Dupa o masa copioasa, am fost informati
ca vom participa la un joc de noapte. A fost ceva cu totul nou din punct
de vedere al probelor - o imbinare intre distractie si cultura generala.
Totul s-a incheiat ca de obicei in jurul focului.
A doua zi a stat sub semnul jocurilor. In mijlocul zilei, grupuri de cercetasi
misunau prin comuna Pecica pentru a strange cat mai multe informatii despre
institutiile de aici.
Au urmat alte probe originale, care ne-au evaluat de la cunostinte culinare
pana la inventarea de coduri originale de semnalizare.
In cele din urma a sosit si seara multasteptata a carnavalului, punctul
final al atator pregatiri. Bineinteles nici aici nu am scapat de jocuri.
Insa nimic nu a fost in zadar - in final am fost recompensati din plin.
In ciuda atator probe solicitante, cel mai greu lucru (pentru noi cel putin)
a fost despartirea...
Ioana Lucaciu
si Diana Petruca
Olimpiada
Scout din Transilvania
In perioada 29-30 mai 1998 a avut loc la Suncuius (jud. Bihor), Olimpiada
regionala a centrelor locale cercetasesti din Transilvania. Acest
camp a fost cea de-a doua faza de concurs pentru selectionarea cercetasilor
care vor participa la Marea Jamboree Mondiala din Chile.
Deschiderea campului a avut loc vineri, incepand cu ora doua. Participantii
au fost impartiti pe patrule de cate 3 sau 4 membri (aceasta a ramas la
latitudinea lor). Fiecarei patrule i s-a oferit un numar egal de tentacule
si maini din hartie, din care, pe parcursul probelor, le era "amputat(a)",
la orice greseala, cate unul (respectiv una, in functie de gravitatea greselii).
In final, erau avantajate patrulele cele mai "intregi".
In prima zi au avut loc 4 probe, in cursul carora participantii trebuia
sa-si dovedeasca indemanarea si priceperea la orientare, bucatarie, tehnici
de camp si cartare, avand, pentru fiecare proba, cate o ora. Seara a urmat
proba cea mai distractiva. Patrulele aveau un semn distinctiv: membrii
lor aveau cravata de cercetas legata intr-un anumit mod, pentru a putea
fi recunoscuti la o eventuala intalnire cu celelalte patrule. Fiecare
echipa avea sarcina de-a strange cat mai multe informatii despre satul
Suncuius, dar in asa fel incat sa nu fie vazuta de alte echipe. Daca acest
lucru se intampla, respectiva echipa era depunctata.
A doua zi a urmat nelipsitul hike. El a constat in parcurgerea a cate un
traseu de catre fiecare patrula (au fost 2 variante de traseu, pe cele
doua versante ale aceluiasi munte). S-a pornit la ore diferite. Pe fiecare
traseu au existat cate 3 puncte de control: la primele doua s-a verificat
echipamentul si hrana echipei, in timp ce la ultimul (care era, de fapt,
capatul traseului) echipele au avut de trecut alte doua probe: una teoretica
si una practica, de catarare - cel putin un membru al fiecarei echipe trebuia
sa treaca o fisura a unei stanci. Bineinteles foarte putini au fost cei
care au reusit sa treaca oarecum acceptabil de aceasta proba...
Dupa aproape o zi intreaga de mers, dupa atatea peripetii, ne-am intors
cu totii la locul de camp, pentru a afla rezultatele concursului si, bineinteles,
pentru fiesta. Din pacate, aceasta din urma nu a fost asa cum ne-am fi
asteptat, dar totusi am avut parte de o surpriza foarte placuta din partea
fetelor din Hunedoara, care ne-au prezentat (pe viu) un costum popular
din zona lor. A fost ceva cu totul inedit!
Si astfel s-a incheiat un nou camp, din care am plecat cu totii incarcati
de nostalgii si amintiri frumoase...
Adriana
Copil
Initieri
Nu prea ma pricep la scris articole, dar am sa incerc totusi.
Este vorba despre un curs in care am invatat ce este acela un program,
cum se intocmeste unul si cum se pune in aplicare.
Cursul a fost organizat de Fundatia Ecotop cu sprijinul lui Edit si Eric
si al Centrului Independent de ecologie SZENTENDRE din Ungaria, care de
fapt au fost si cei care au tinut cursul. La acest curs au participat cursanti
de la mai multe organizatii din Oradea si chiar din Bucuresti.
Ceea ce a fost deosebit si foarte bine gandit la acest curs a fost faptul
ca s-a predat totul pe exemple concrete, creandu-se o atmosfera foarte
destinsa, facandu-se pauze in care am participat cu totii la jocuri.
Adi
si Tibi
Azi
incepe restul vietii tale
Proiectul de formare si informare ecologica se apropie cu pasi repezi de
final. Aceasta ultima luna, care a fost plina de activitati, a si debutat
in forta cu o excursie de o zi in zona localitatii Suncuius (jud. Bihor),
cu aspect montan deosebit de pitoresc.
Aici, intr-un cadru natural adecvat, s-au purtat discutii despre rolul
si importanta padurilor. Au fost observate paduri naturale si plantatii
de diferite varste, precum si specii de plante ierboase din flora spontana
a zonei.
Sambata, 9 mai, a urmat o sedinta teoretica -un mini-curs de dendrologie-
in care copiilor le-au fost descrise si aratate frunze ale principalelor
specii de arbori.
La urmatoarea intalnire am intrat din nou intr-o padure. Am ales, pentru
aceasta, padurea de agrement din jurul statiunii balneo-climaterice 1 Mai,
care cuprinde o mare diversitate de specii de arbori si arbusti. Cu acest
prilej am adunat si fotografii pentru ghidul didactic de determinare a
principalelor specii de arbori care urmeaza a fi realizat.
Ultima actiune a proiectului nostru se va desfasura in 1 Iunie, cu ocazia
Zilei Copilului. Dar despre aceasta, in numarul viitor!
Marius
Cionca
Interviu...
Sunt convinsa ca deja toti cercetasii sunt pusi in tema cu privire la Jamboreea
Mondiala ce va avea loc in Chile la cumpana dintre 1998 si 1999. Discutiile
despre acest eveniment ar putea fi nenumarate. Noi ne-am gandit sa aflam
mai multe despre implicarea tarii noastre la el direct de la sursa (bineinteles,
cea "nationala"), adica de la Radu Stinghe, Responsabilul National Programe.
Intentia a fost sa publicam un interviu, dar anumite motive ne-au obligat
sa realizam doar unul "povestit".
Ceea ce ne intereseaza in mod deosebit este modul de selectionare a participantilor
la Jamboree. Daca in anii trecuti, acestia erau propusi strict de catre
sefii de centre locale, acum se incearca o evaluare mai mult obiectiva
a calitatilor lor de cercetasi. Criteriile de selectie au fost aprobate
de catre Consiliul National O.N.C.R. si ele se bazeaza pe Legile Cercetasului.
De aceea, la acest eveniment atat de important pentru cercetasii din intreaga
lume trebuie sa participe, si din Romania, cei mai buni, adica cei care,
in mod natural, indiferent de situatiile in care se afla, respecta Legile,
dovedindu-se (sau macar incercand) a fi adevarati cercetasi si buni viitori
lideri. Parerea lui Radu este, pana acum, destul de pesimista din acest
punct de vedere. Poate ca, intr-adevar, noi n-am reusit sa intelegem inca
cercetasia -sau nu ne-am straduit destul- si de aceea n-o putem aplica...
Radu ne-a explicat, pe scurt, "algoritmul" de selectare a viitorilor participanti.
In primul rand, este vorba despre o selectie treptata a unor oameni propusi
de Sefii de centre locale, care trebuie sa treaca printr-o serie de campuri,
organizate (mai mult sau mai putin) special in acest scop. In urma fiecaruia
dintre aceste campuri se vor elimina, dintre cei propusi, cei care s-au
ridicat cel mai putin la nivelul asteptarilor. Decizia va fi inaintata
spre aprobare sefului de centru local, care va avea astfel si decizia finala
in ceea ce priveste exact persoana/persoanele care merita sa participe
la Jamboree.
Doua dintre aceste campuri de selectie au trecut deja -cu rezultate mai
mult sau mai putin pozitive- si randurile "supravietuitorilor" s-au subtiat.
Ideea acestor campuri este cea expusa mai sus, selectia fiind bazata pe
dezvoltarea fiintei umane in toate cele 6 aspecte mai importante ale ei,
pe scurt: trup, inteligenta, emotii, sociabilitate, sentimente, independenta
(fiinta autonoma). Intrecerea are loc pe echipe, si, de aceea, cel mai
important este spiritul de echipa, urmat de implicare si imaginatie. Prin
urmare, toate probele, atat cele teoretice, cat si cele practice, sunt
oarecum doar un pretext pentru a evalua cat mai bine participantii. Aceasta
evaluare se incearca a fi cat mai obiectiva, dar exista si o doza de subiectivitate,
care inlocuieste, cum spunea Radu, acel "ceva" care nu poate fi inclus
in cele trei aspecte urmarite la concurenti. Sa nu va surprinda asadar
daca auziti ca membrii staff-ului au avut posibilitatea sa acorde un numar
de puncte echipei preferate (din punct de vedere personal).
Iata deci ce se asteapta de la cercetasii care vor ajunge mai departe.
Sa nu uitam insa de incredere, de data aceasta foarte importanta, si asta
pentru ca celelalte conditii necesare pentru participarea la Jamboree (cum
ar fi cunoasterea unei limbi straine de circulatie internationala) nu pot
fi evaluate in nici un fel.
Aspectul negativ -pentru ca exista si asa ceva- al intregii "operatiuni"
este, bineinteles, cel financiar, deoarece organizatia noastra inca nu
dispune fizic, concret, de suma de bani necesara participarii a minim 10
cercetasi si un lider din Romania, ea fiind doar promisa. Sa speram, totusi,
ca si aceasta problema se va rezolva pana la data limita impusa, pentru
ca macar eforturile organizatorilor, daca nu si ale tuturor celor implicati,
sa nu fie zadarnice.
A participa la o Jamboree nu inseamna numai a vizita o tara straina, distractie
sau multe contacte. Este un eveniment unic in viata unui cercetas si aproape
singurul care poate sa-l faca cercetas pe viata. Tot de la Radu am aflat
ca, la o Jamboree, exista un spirit cercetasesc care, o data "intrat" in
tine, nu te mai paraseste.
Ii puteti oferi adapost in voi ?
Ioana
Lucaciu
Pagina creata de Gabriel
Erzse.
Pagina actualizata in data
de 9 Ianuarie 1999.
© 1999 Liceul "Emanuil
Gojdu", Oradea.
