Buletin informativ

Scout News,

Iunie 1998, nr. 5

Cuprins:

	Editorial: Gandurile unui cercetas stresat
	Interviu: Ziua Pamantului
	For - Bihor '98
	Supliment

Editorial: Gandurile unui cercetas stresat

        Adie aer de examene, examene de bacalaureat, de admitere, de facultate, chiar si de iesire din scoala de soferi! Toata lumea e stresata, nimeni nu are timp sau rabdare sa-i asculte pe ceilalti. Peste tot auzi doar: romana, matematica, statistica, psihologie, etc, etc. Din cand in cand, ti se pare ca auzi cateva cuvinte dragi: munte, cercetasie, camp, vacanta. Le simti departe, dar stii ca nu e nevoie decat de un mic efort pentru a le atinge. Vrei sa le impaci pe toate: examene, cercetasie, familie, prieteni. Ceva iti spune ca vei reusi, ca va fi bine. Faci un efort sa-i intelegi pe cei din jurul tau, sa-ti dramuiesti timpul pentru a le oferi si lor ceva. Traiesti cu speranta ca pentru cateva zile vei termina cu examenele si ca vei fi , in sfarsit, in vacanta, pauza pe care esti convins c-o meriti din plin.
        Iti promiti, ca in anii anteriori, ca vai da tot ce ai mai bun in tine, ca vei reusi, ca te vei distra, ca vei face cercetasie adevarata. Ai in fata o vara intreaga, o multime de campuri din care de-abia reusesti sa alegi (unii si o multime de restante). Iti spui ca va fi bine, ca te vei descurca, ca totul va functiona si ca vei scapa de probleme. Te rogi sa se opreasca ploile, sa mai castige Romania o data, sa-ti iei examenele si sa pleci de-acasa departe, cat mai departe.
        Ai atatea locuri de vazut, atatea carari de batut, ai de raspuns atator provocari si atatea prietenii (nebune) de legat! Stii ca in acesta vara si DE TINE DEPINDE ca cercetasia sa creasca, sa fie ceea ce trebuie sa fie prin adevaratul ei sens, si stii ca tu esti o rotita esentiala in mecanismul care va trebui "s-o puna pe roate".
        Draga prietene ce citesti aceste randuri, hai sa facem cercetasie in aceasta vara. Hai sa ne intalnim in campuri, sa stam in jurul focului, sa-i "injuram" pe cei care ne trezesc prea devreme dimineata, sa luam in ras ploaia ce ne intra in cort sau foamea care ne da tarcoale. Hai sa fim din nou impreuna, in aceasta mare familie, cercetasia, dupa ce atata timp ne-am stresat alaturi de oameni mai mult sau mai putin placuti... Ni se ofera acum o noua ocazie (oare a cata?) sa incercam sa fim cercetasi cu adevarat, impreuna.
        Deci, draga prietene, astept sa ne intalnim. Pe curand !

Paul Iacobas

Interviu: Azi incepe restul vietii tale

        Daca in celelalte numere ale Scout News-ului v-am prezentat aspecte din programul desfasurat in cadrul proiectului cu acest nume, acum va oferim posibilitatea de-a afla si mai multe detalii despre el chiar de la coordonatorul proiectului, Marius Cionca.
        S.N.: De ce ai ales o perioada de desfasurare de 3 luni de zile pentru acest proiect?
        M.C.: Proiectul a durat numai 3 luni pentru ca mai mult de atat nu am avut de unde... O educatie ecologica adevarata, care sa includa toate aspectele necesare si in care informatia sa fie multa si argumentata s-ar intinde pe o perioada mult mai lunga.
        S.N.: Cum ai ales grupul tinta, care a benficiat de actiunile incluse in program?
        M.C.: Grupul tinta a fost ales de catre profesorii care predau in scoala unde ne-am desfasurat activitatea, pe baza unor criterii sugerate de mine (si anume: seriozitate, interes pentru ecologie, sociabilitate), completate de aprecierile lor, ei cunoscandu-i destul de bine pe copii.
        S.N.: Dar de ce ai ales tocmai acea scoala?
        M.C.: Fiind scoala la care am terminat primele 8 clase, este, pentru mine, o scoala mai deosebita. Iar in ceea ce priveste varsta elevilor, cred ca este cea mai potrivita unei educatii, iar in cazul in care ei ar ajunge cercetasi, ar fi bine sa fie formati de pe acum, fiind mult mai receptivi.
        S.N: Ce atitudine au avut copiii fata de aceste intalniri si, bineinteles, fata de cei care i-au invatat atatea lucruri interesante si importante?
        M.C.: Grupul de copii a fost relativ numeros si eterogen, din mai multe puncte de vedere.Evident, si atitudinea lor fata de noi a fost diferita de la caz la caz, dar in general atmosfera era relaxata, prieteneasca si nu prea am avut probleme cu ei.
        S.N.: Totusi, presupun ca au fost si momente mai dificile pe care a trebuit sa le depasesti pe durata acestui proiect... Care au fost cele mai dese?
        M.C.: Am avut, intr-adevar, de intampinat dificultati, date mai ales de neseriozitatea cu care profesorii implicati in acest proiect si-au indeplinit sarcinile pe care si le-au asumat.
        S.N.: Care a fost cel mai greu lucru pe care a trebuit sa-l faci in timpul celor trei luni cat a durat proiectul?
        M.C.: Cel mai greu lucru pe care l-am facut in cursul acestui proiect a fost chiar la inceput, poate putin inainte de 1 martie, cand a trebuit sa conving profesorii scolii respective ca suntem seriosi, avem intentii bune si ca reusita nu este greu de realizat.
        S.N.: Am inteles ca, intr-adevar, toate subiectele cuprinse in programul de desfasurare a proiectului au fost discutate cu copiii. Ai putea sa ne spui ce ai urmarit, pe toata durata proiectului, prin temele ecologice abordate?
        M.C.: Am abordat doar subiectele mari, prin care am incercat sa creez copiilor o imagine de ansamblu asupra problemelor mediului inconjurator. Pentru mai mult, desi probabil ca suna incredibil, nu a fost timp!
        S.N.: Ai putea sa ne spui cate ceva si despre ziua de 1 Iunie, care a fost o "incununare" a intregului proiect?
        M.C.: 1 Iunie, ultima zi a proiectului, a fost foarte incarcata si tensionata. Pe parcursul a 4 ore si jumatate am organizat o multime de intreceri sportive si teoretice, iar primilor clasati le-am oferit diplome si premii. Inscrierea la probe a fost libera pentru toti elevii scolii, dar acestea fiind strans legate de activitatile proiectului (mai ales cele teoretice), printre castigatori s-au aflat in majoritate "absolventii" proiectului nostru de educatie ecologica.
        S.N.: Dupa incheierea acestui program, crezi ca in viitor ar trebui sa se mai organizeze altele asemanatoare? Si tot aici as vrea sa te intreb daca, dupa parerea ta, sunt cercetasi care ar fi dispusi (sau disponibili) sa le initieze si organizeze?
        M.C.: Cred ca acest gen de proiecte ar trebui continuate, dar, evident, adaptate la fiecare perioada calendaristica, la timpul disponibil si la banii scontati, tinindu-se in mod obligatoriu seama de experienta dobandita in urma proiectului proaspat incheiat. De altfel, vestea a ceea ce s-a intamplat la Scoala Dimitrie Cantemir s-a raspandit printre profesorii din oras, care ne-au rugat sa avem in vedere si scolile lor la proiectele urmatoare.
La a doua intrebare nu as vrea sa raspund in general. Cred ca sunt printre Cercetasii Romaniei din Oradea oameni dispusi sa initieze si coordoneze astfel de proiecte. Ramanand oarecum la acelasi subiect, tin sa-ti multumesc tie si Alexandrei Bors pentru efortul depus in sprijinul realizarii reusitei acestui proiect, efort fara de care evaluarea finala ar fi lasat o alta impresie. Desi nu mai era nevoie, ati demonstrat inca o data ca sunteti deosebite.
        S.N.: Cred ca pot sa-ti multumesc si in numele ei si sa te asigur ca tot ajutorul nostru a fost normal, in momentul in care i se simtea nevoia. Probabil ca noi am fost singurele cercetase disponibile sa te ajute in momentele respective.

In incheierea acestui dialog as vrea sa subliniez o alta urmare pozitiva a proiectului, si anume faptul ca avem peste 10 membri noi in centrul nostru local, cu varste intre 11 si 14 ani (temerari). Iata deci ca acest proiect nu numai ca a fost o initiativa admirabila, dar s-a si concretizat printr-o serie de rezultate bune, datorita atat celor care au lucrat, cat si celor care au participat la el.

Interviu realizat de Ioana Lucaciu