Buletin informativ
Scout News,
Septembrie
- Octombrie 1998, nr. 7
Cuprins:
Editorial:
Raspuns la... provocare
Ca si altii (vezi precedentul editorial), m-am intrebat si eu ce subiect
sa aleg pentru editorialul pe care tocmai il cititi. Si cum nu raspund
de obicei la provocari, nefacand de mult timp acest lucru, am zis ca ar
fi acum cazul sa o fac.
Draga Anonimule, am sa incerc sa-ti raspund la cateva din intrebarile,
incertitudinile si lucrurile care te framanta. Te intrebai de ce nu se
implica nimeni in activitatea cercetaseasca, numai aceeasi oameni si de
ce unii isi urmaresc interesele.
Orice persoana intra intr-o organizatie deoarece are anumite nevoi de satisfacut
si considera ca acea organizatie o poate face. Unii spun ca o persoana
intra din egoism, altii din altruism, unii (printre care si eu) cred ca
din interes personal. Cu alte cuvinte o organizatie ofera beneficiarilor
sai (membrii, staff, autoritati locale, comunitate, etc) o utilitate.
Ca orice lucru pe lumea asta totul are si un pret. Care ar fi "pretul"
pe care l-am putea cere membrilor nostri? Timp, bani (cotizatii), efort,
respectarea legilor cercetasiei, etc! Cand noi primim "pretul" pentru ceea
ce facem se cheama ca suntem RECUNOSCUTI si eficienta noastra creste.
Poate ca, daca vrem sa crestem, trebuie sa ne cerem pretul si, daca nu-l
primim, sa cautam alti beneficiari, sau sa ne evaluam mai bine "serviciul".
Tu spui ca nu stii cine ne-a ridicat atat de sus si cu ce pret. Oamenii
care au investit in cercetasie bani, timp, pasiune, energie, inteligenta,
rabdare au facut-o. Oameni ca tine, ca noi, ca voi, cititorule. Oameni
care inca mai cred in aceasta miscare. Stiu, sunt din ce in ce mai rari,
mai putini printre ceilalti, dar SUNT.
Spui ca nu stii cum vom reusi cu acesti oameni imposibilul. Simplu, asa
cum am facut-o si pana acum.
Niciodata ONCR nu a stat prea bine si cred ca de fiecare data a existat
un imposibil care pana la urma s-a dovedit a fi posibil.
In ultimul timp, multi oameni buni din cercetasie au parasit-o. Cei mai
multi au facut-o pentru ca au platit un pret prea mare pentru aceasta miscare.
Insa, indiferent de pret, ei au aratat ca se poate face ceva mai bun.
Fiecare din noi trebuie sa ne dam seama ca daca nu vom oferi resurse acestei
miscari, daca nu ne vom plati "pretul", ea va inceta sa ne mai ofere utilitate
sau calitatea ei va lasa de dorit, iar voi veti avea numai de pierdut.
Acum te las cititorule, pentru ca cred ca ai la ce sa te gandesti.
Un alt anonim
Visul...
Elvetia
Entuziasmate din cale afarã, cu rucsacii plini de haine împrumutate,
cu pãrintii ingrijorati, si inima cât un purice, noi, cercetasele
din Oradea am pornit-o încet spre Elvetia. De fapt am pornit cu personalul
spre Arad unde trebuia sã ne întâlnim cu restul cercetasilor
din tarã si cu autocarul care sa ne duca in Elvetia. Primele ore
pe tren au fost o bucurie continua care apoi a scazut treptat cu fiecare
ora care trecea in asteptarea autocarului. Dupa patru ore de stat in gara
din Arad, dupa patru ore in care fiecare masina parea un autocar, intr-un
tarziu ne-am urcat si noi in autocar si am plecat spre faimoasa tara.
Drumul a durat mai mult decat o vesnicie. Desi calatoream intr-un Mercedes,
scaunele erau mult prea "tapene", lumina era mult prea luminoasa si pauzele
mult prea scurte.
Intr-un tarziu, in ciupituri si bobarnace sa vedem daca nu visam, am ajuns
in faimoasa ELVETIE. Alpii se prezentau destul de bine dar pentru noi Romanii
totul era: "marfa", "beton", "oau", "super", "zapada", "Elvetia", "Alpi",
"Matterhorn", "fete", etc.
Radu Stinghe ca si Kandersteg-ul, au fost foarte primitori.
Dupa ce ne-am pus corturile si am aflat ca daca ne cataram pe stanca din
spatele nostru vom fi impuscati, daca vom trece un mic gardulet din fata
campului vom avea probleme cu Cãile Ferate Elvetiene, sau ca daca
vom vorbi dupa ora 10:30 ni se va face raport la politie, am plecat in
prima noastra drumetie prin Alpi. "Drumetia" cu telescaunul si apoi 20m
pe jos pana la locul Oeschinensee a fost de-a dreptul extenuanta.
Dezamagiti din cale afara din cauza parapantelor (care in loc sa coste
10 Franci costau 115, obositi si cu primele sute de poze facute am lasat
in urma superba panorama de le Oeschinensee si ne-am indreptat spre corturile
noastre. Ora de stingere s-a respectat cat de cat (la ora 10.30 scoutii
s-au oprit din urlat si au inceput sa vorbeasca si sa cante).
Dupa o excursie la Jegertosse, a doua zi, am putut sa ne petrecem cele
cateva zile ramase (de stat in Elvetia) dupa bunul plac si marimea buzunarelor.
A! Marimea buzunarelor fetelor din Constanta s-a redus la minimum avand
in vedere ca li s-au furat banii.
A treia, zi marea majoritate a cercetasilor au vizitat Trummelbach-ul si
Grunwald-ul. Marea atractie, dupa experienta de a calatorii cu un tren
cat de cat civilizat, (foarte diferit de cele de la noi), au fost
cele 10 cascade de la Trummelbach, cascade in interiorul unui munte,
luminate si prevazute cu lift de urcare Spectacolul unic oferit de
cei 20000 litri de apa pe secundã, care cadeau langa noi, au fost
imortalizati de inca o suta, doua sute de poze facute. In Grunwald am avut
ocazia sa-i vedem pe elvetienii mai in varsta sfidandu-si batrinetea
in Jungfrau Maraton .
Daca pana acum ne-am plimbat prin statiuni, pe munte, in Hike-ul de pe
Frundenhutte, cu dificultate 3-4, am dormit practic pe drum cu pauze din
cinci in cinci minute (pe cronometrate) am ajuns cu o intarziere
de o ora si jumatate la cabana Frundenhutte unde Fritz (cabanierul) ne-a
primit cu caldura. Fiind primi romani care au calcat pragul cabanei, ne-am
straduit cat am putut sa fim cuminti cu bombaneli la adresa lui Costi Capdefer
pentru ca a pus fetele sa doarma separat de baieti si cu 4 ore dupa ora
de culcare romanii in sfarsit au treusit sa taca si sa adoarma. Urmatoarea
zi a debutat cu o incercare de escaladare a ghetarului din spatele cabanei,
incarcare estompata de putina experienta si de ploaia deasa de afara. Pentru
ca seful ne-a lasat sa coboram de capul nostru, drumul de patru ore si
jumatate l-am facut intr-o ora, lasand la cabana un iz placut de peste.
Zilele elvetiene au continuat cu vizitarea Bernei, cu patinajul pe gheata
(soldat cu leziuni usoare pentru unii dintre noi) sau catararea pe stanci
artificiale. Blausee-ul, cea mai renumita rezervatie naturala din zona
a fost o excursie relaxanta, o pregatire pentru 3000 de metri.
Pentru ca cercetasii obisnuiti ca noi se chinuiau cu 2600 de metri, stafful
s-a aventurat pentru mai mult de 4000 de metri. Vremea a facut ca stafful
sa nu depaseasca 3300 de metri si sa nu ne umileasca prea mult prin experienta
lor.
Mountain guru (adica Radu Stinghe pe limba colegilor lui multinationali)
s-a hotarat sa-i incante pe micii lideri su o seara romaneasca. Meniul
variat servit de Anca din Suceava, Dragos din Targu Mures, Cami din Hunedoara,
Adita din Constanta toti imbracati in costume populare i-a incantat mult
pe straini. Felul intai: mamaliga cu peste, felul doi mamaliga cu branza
si felul trei tort de mamaliga. Dupa "una mica", slanina, ceapã
si mamaliga, multinationalii au dansat impreuna cu romanii hore si dansuri
romanesti. Raspandindu-le temerile cu Dracula (mai ales lui Casper) si
invatand lucruri noi, le-am urat noapte buna staffului multinational si
ne-am culcat.
Marea excursie, Hokenhorn, la peste 3000m a venit si ea, mult prea repede.
Pentru ca numarul de participanti la excursie era 20, cei exclusi ne-au
oferit un spectacol inedit.
Am ajuns cu chiu cu vai pe varf dupa un urcus dirijat cu multa maestrie
de Mountain Guru. Satisfactia a dat nastere la replici: "Momaile sunt facute
de om sau de natura?" sau "Caprele astea de Inox sunt foarte frumoase!"
(referindu-se la IPECSI). Dupa ce ne-am semnat in Cartea Mare, care era
pusa la 3293 m, am vazut Mont Blanc-ul, ne-am dat mari un pic si am coborat
in fuga ca sa prindem autobusul, ajungand in camp invingatori.
Plecarea a fost destul de tragica lasand in urma mai intai ploaia si portughezii
si mai apoi curatenia, nivelul ridicat de trai si civilizatia din Elvetia,
Germania, Austria si apoi Ungaria. Si iarasi in Romania. Pupicuri, plansete,
"o sa-ti scriu!", "Ieah, cat praf in tara asta…", "De ce nu pun aer conditionat
si lumini cu senzori?" etc.
Asta este, sper ca va placut .
Mot
Sorana
Felix
1998
Nu este vorba despre un mare proiect desfasurat in Felix ci doar
de un stagiu avand ca subiect managementul asociativ.
Stagiul a fost organizat de DJTS-Bihor pentru O.N.G. Lectorii, reprezentanti
ai FDSC si ROMARKETING ne-au vorbit timp de doua zile despre:managementul
timpului, managementul proiectului si strangere de fonduri.
Participantii au fost membrii ai O.N.G-urilor atat din Oradea cat si din
alte localitati cum ar fi Resita, Brasov si altele. Pe langa faptul ca
am impartasit fiecare din experienta celor mai "batrani" in meseria de
O.N.G.-ist am stabilit noi contacte si am invatat lucruri noi.
In urma acestui stagiu, pentru a da informatia mai departe in cadrul centrului
local, a avut loc o prezentare pe scurt a subiectelor studiate in cadrul
stagiului in cadrul careia sper ca s-au lamurit unele intrebari legate
de problemele mai sus amintite,probleme cu care se confrunta fiecare organizatie
de tineret.
Bors
Alexandra
Supliment:
Din lirica norvegiana
Invata de la ape sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum,
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la piatra cit trebuie sa spui,
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume linistit sã treci.
Invata de la toate, ca toate-ti sunt surori,
Sa treci frumos prin viata, cum poti frumos sã mori.
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat,
Invata de la flacari ce-avem de ars în noi,
Invata de la ape sa nu dai înapoi.
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stînca sa-nduri furtuna grea,
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti,
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti.
Invata de la greier cand singur esti sa cinti,
Invata de la luna sa nu te inspaiminti,
Invata de la vultur cind umerii ti-s grei,
Si du-te la furnica sa vezi povara ei,
Invata de la floare sa fii gingas ca ea,
Invata de la miel sa ai blîndeþea sa.
Invata de la pasari sa fii mai mult în zbor,
Invata de la toate ca totu-i trecator,
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti în veci.
Pagina creata de Gabriel
Erzse.
Pagina actualizata in data
de 10 Ianuarie 1999.
© 1999 Liceul "Emanuil
Gojdu", Oradea.
